Istoria creştinismului (MCCCXXXVII): Înfiinţarea şcolilor teologice din Moldova (II)

Un articol de: Cezar Țăbârnă - 09 Octombrie 2009

Prima şcoală teologică ortodoxă românească organizată a fost Seminarul de la Socola, de lângă Iaşi, înfiinţat în 1803, prin grija şi stăruinţa mitropolitului Veniamin Costachi şi cu sprijinul domnitorului Alexandru Moruzi (1802-1806). Înfiinţarea Seminarului de la Socola şi susţinerea lui prin strădania mitropolitului era un pas major făcut de învăţământul românesc, prin spiritul naţional pe care-l promova cu însufleţire, prin dovedirea capacităţii limbii naţionale de a sluji la transmiterea ideilor, dar şi prin ridicarea pregătirii clerului român. Această primă şcoală de grad gimnazial în limba română şi primă instituţie de acest fel din Principate reprezenta un pas esenţial pentru ca „feciorii de preoţi şi diaconi“ să ajungă la cunoaşterea dogmelor şi să fie „dascăli procopsiţi în limba moldovenească“ şi „cliros învăţat şi încuviinţat“, după dorinţa marelui ierarh. Orientat iniţial spre studierea dogmelor creştine, a cântărilor bisericeşti şi a altor învăţături religioase, la cererea mitropolitului seminarul îşi îmbogăţea programa prin includerea unor discipline laice precum gramatica, româna, latina, istoria universală, logica, filosofia, retorica sau aritmetica. Deşi prin hrisovul de înfiinţare de la 1 septembrie 1803 şcoala urma să fie întreţinută din veniturile Mănăstirii Socola, la intervenţiile mitropolitului pe lângă domnitori, adăugându-li-se altele chiar din anul următor, apoi în 1806, 1814, 1832 şi 1842. Mitropolitul Veniamin Costachi a căutat să-l aducă la nivelul instituţiilor de acelaşi fel din Transilvania, în acest sens scriindu-i la 30 septembrie 1815 lui Ioan Budai Deleanu pentru a-i propune să vină ca profesor la Seminarul de la Socola, lucru care însă nu s-a realizat. Două atestate din 1811 şi 1818 arată că durata studiilor era de cinci ani, programa şcolară relativ bogată asigurând absolvenţilor o pregătire generală şi de specialitate de nivel gimnazial.