Istoria creştinismului (MCCLIII): Filantropia în Transilvania (II)

Un articol de: Cezar ţăbârnă - 26 Iunie 2009

Spre deosebire de Principatele Române, unde Biserica a desfăşurat o bogată activitate filantropică, în Transilvania situaţia a fost cu totul alta, datorită faptului că se afla sub ocupaţie străină. Sursa principală cu privire la activitatea filantropică a Bisericii din Transilvania o constituie ziarul bisericesc al mitropolitului Andrei Şaguna, „Telegraful Român“. Latura specifică a lucrării filantropice din Transilvania a constituit-o înfiinţarea de şcoli. În timp ce naţiunile conlocuitoare - maghiarii, saşii şi secuii - aveau şcoli bine organizate, plătite de stat, românii, care erau consideraţi „toleraţi“, trebuiau să-şi întemeieze şcoli pe care să le întreţină. Aşa se explică, de pildă, faptul că, pe la 1845, când mitropolitul Andrei Şaguna a venit în Transilvania, numărul şcolilor româneşti era de aproximativ 400, iar spre sfârşitul păstoririi sale, numărul acestora ajunsese la 800. Spre deosebire de Moldova şi Ţara Românească, opera filantropică desfăşurată de Biserica din Transilvania a avut alte forme de manifestare: organizarea de colecte, de expoziţii, de fundaţii şi de reuniuni a diferiţilor meseriaşi în scopul ajutorului reciproc. Mai multe numere din „Telegraful Român“ prezintă organizarea de colecte în bani, alimente şi îmbrăcăminte, pentru a oferi daruri de Crăciun „la numărul tot mai mare al săracilor… copii de şcoală, ucenici, văduve etc.“. Un alt exemplu îl reprezintă numărul 139 al aceluiaşi ziar, din anul 1901, în care articolul „Daruri de Crăciun pentru săracii noştri“ prezintă lista donatorilor care au contribuit pentru ajutorarea celor săraci. Biserica din Transilvania a iniţiat ridicarea „pe seama soldaţilor orbiţi în lupta pentru causa dreaptă a patriei şi spre ameliorarea sorţii lor grele“ a unui institut în care aceştia „să primească cunoştinţele corespunzătoare ca să poată exercita o ocupaţiune, fie distractivă, fie procuratoare de pâne“.