Istoria creştinismului (MCCLX): Filantropia în Ţara Românească (XI)

Cele mai vechi organizaţii constituite sub egida Statului şi sub patronajul Bisericii, cu scopul de a distribui celor săraci fonduri provenite din caritatea publică, au fost caliciile. Acestea au fost organizate sub forma breslelor, având în fruntea lor un staroste. Breslele s-au născut din necesitatea de a se crea o solidaritate între membrii aceleiaşi meserii. Perioada în care au luat fiinţă este cea considerată a fi cuprinsă între secolele al XVI-lea şi al XVII-lea. Ele au început în chip de frăţii creştine, strânse în jurul Bisericii, cu un sfânt ocrotitor, la prăznuirea căruia se adunau toţi membrii, se cunoşteau şi discutau problemele specifice meseriei. În Ţara Românească se cunosc două astfel de bresle: la Câmpulung şi la Bucureşti. Cât priveşte fondurile lor, acestea se colectau din contribuţie publică, de către Biserică, care a introdus un fel de cutie a milelor. După anul 1775, odată cu trecerea asistenţei publice din grija Bisericii în subordinea Statului, şi statutul acestora se schimbă, în bresle introducându-se principiul asistenţei mutuale în cazuri de boală sau de alte nenorociri. Cu vremea, aceste instituţii, mai cu seamă după ce asistenţa publică, cu toate aşezămintele ei, au fost preluate de către Stat, nu au mai funcţionat în forma lor iniţială, lipsindu-le duhul Bisericii care le-a patronat. În 1798, domnul Constantin Hangherli reorganizează Cutia Milelor. Scopul, veniturile şi modul de funcţionare al acesteia sunt prezentate în hrisovul său din ianuarie 1798. Veniturile erau foarte variate: bani de la vistierie (bugetul public al ţării) sau din caseta domnului, taxe pe arendarea oieritului, dijmăritului, vinăriciului, vămilor şi ocnelor, de la preoţi, episcopi şi mitropolit, taxe pe căftăniri şi pe cumpărarea isprăvniciilor, impuneri pe lefurile boierilor judecători (la Bucureşti şi Craiova), impuneri asupra negustorilor, asupra breslelor lemnarilor şi zidarilor, asupra tranzacţiilor de vânzare-cumpărare, asupra vânzării tutunului. Sumele adunate erau folosite pentru ajutorarea membrilor bolnavi, in-firmi, bătrâni sau pentru înmormântări.