Istoria creştinismului (MCCLXII): Biserica Ortodoxă Română din Bucovina în perioada 1775-1918 (V)

Un articol de: Cezar Țăbârnă - 09 Iulie 2009

După anexarea, în 1775, a Bucovinei la Imperiul Austro-Ungar, reşedinţa episcopală a fost mutată de la Rădăuţi la Cernăuţi, unde, la 30 ianuarie 1782, a fost instalat episcopul Dosoftei Herescu. Un an mai târziu, pe baza unui decret imperial, Episcopia Bucovinei a fost subordonată Mitropoliei Ortodoxe sârbe din Carloviţ în problemele spirituale-dogmatice, iar în 1786, această subordonare s-a extins şi la problemele administrative, episcopul Bucovinei devenind membru al Sinodului sârbesc din Carloviţ. La începutul anului 1783, mitropolitul sârb Moise Putnic de la Carloviţ i-a trimis ca vicar lui Dosoftei Herescu pe arhimandritul Ghedeon Nichitici, care în toamna aceluiaşi an a fost numit episcop la Sibiu. În locul său a fost numit un nou vicar, arhimandritul Ioan Födváry, un om imoral, care a dispărut într-o noapte. A fost un prilej pentru episcopul Dosoftei să protesteze împotriva numirii unor vicari sârbi, iar împăratul Iosif II a fost nevoit să anuleze numirea ca vicar a lui Gherasim Adamovici, pe care o făcuse la stăruinţa mitropolitului din Carloviţ. Prin ocuparea Bucovinei de Imperiul Habsburgic a fost favorizată pătrunderea multor credincioşi ruteni uniţi în aceste părţi, care, trăind printre românii ortodocşi, mulţi dintre ei au revenit la Ortodoxie. Bătrânul episcop Dosoftei s-a dovedit un apărător energic al intereselor româneşti în teritoriile de sub ocupaţie austriacă. Pe lângă protestele sale împotriva trimiterii de vicari sârbi şi a conducătorului şcolii teologice de la Biserica „Sfântul Ilie“, el a ameninţat Guvernul cu răzvrătirea poporului dacă vor mai fi încurajaţi rutenii aşezaţi în eparhia lui. S-a opus secularizării moşiilor Episcopiei şi s-a străduit ca veniturile noului Fond religionar să fie folosite numai pentru nevoile Bisericii Ortodoxe Române din Bucovina. În timpul lui au fost aduse la Suceava moaştele Sfântului Ioan cel Nou, în anul 1783.