Istoria creştinismului (MCCLXIX): Biserica Ortodoxă Română din Bucovina în perioada 1775-1918 (XIII)

Un articol de: Cezar ţăbârnă - 20 Iulie 2009

La 8 mai 1835 împăratul Ferdinand V (1830-1848) a numit ca episcop al Bucovinei pe Eugenie Hacman. Încercările mitropolitului Andrei Şaguna şi ale fruntaşilor clerului şi credincioşilor bucovineni de a se crea o singură Mitropolie, autonomă, pentru toţi românii din Austria, cu sediul la Sibiu, s-au lovit de împotrivirea episcopului Eugenie. În sinodul episcopilor ortodocşi din Austria, întrunit la Carloviţ, Eugenie şi-a susţinut cu tărie punctul de vedere, în sensul de a se înfiinţa două Mitropolii româneşti, una la Sibiu, alta la Cernăuţi, iar pentru cea din urmă să se creeze una sau două episcopii sufragane, urmând ca toţi ierarhii ortodocşi din Austria să constituie un sinod, sub preşedinţia mitropolitului sârb, ca primat. Pe lângă fiecare eparhie, propunea să se înfiinţeze câte un sinod provincial, format numai din clerici, deci cu excluderea totală a mirenilor de la conducerea Bisericii. Propunerile episcopului au stârnit un val de proteste din partea preoţilor şi a credincioşilor săi, în presa vremii şi în diferite adunări. Cu ajutorul Guvernului, Hacman a împiedicat planul lui Şaguna de a încorpora şi Episcopia Bucovinei la Mitropolia ortodoxă a Transilvaniei, cu sediul la Sibiu, reînfiinţată în 1864. De asemenea, a împiedicat întrunirea unui congres bisericesc, cu toate că statutul pentru convocarea şi constituirea lui fuseseră sancţionate de împărat, în cele din urmă, Eugenie a reuşit să ridice propria sa eparhie la rangul de Mitropolie, pe baza unui decret imperial din 23 ianuarie 1873. Conjunctura politică îi era favorabilă, căci după crearea statului dualist austro-ungar, în 1867, Serbia şi Transilvania, respectiv Mitropoliile de la Carloviţ şi Sibiu, au rămas în cadrul statului ungar, cu capitala la Budapesta, iar Bucovina a rămas şi mai departe sub conducerea directă a Guvernului din Viena.