Istoria creştinismului (MCCLXIX): Filantropia în Ţara Românească (XX)

Mănăstirea cu Spitalul „Sfântul Pantelimon“ este una dintre cele mai însemnate aşezăminte religioase şi de asistenţă medico-socială din ţară. Acest aşezământ, ctitorie a lui Grigorie Ghica al II-lea (1733-1735, 1748-1752), a fost construit între 1735-1752. Aşezământul „Sfântul Pantelimon“ a desfăşurat cea mai bogată activitate filantropică din Mitropolia Ungrovlahiei. În anul 1881, în incinta acestui aşezământ a luat fiinţă o şcoală pentru surdomuţi, punându-se astfel bazele învăţământului special din România. Din anul 1926, Aşezământul „Sfântul Pantelimon“, odată cu trecerea Eforiei Spitalelor Civile sub conducerea Ministerului Sănătăţii Publice, a fost administrat de către acesta. În plină perioadă comunistă, biserica Mănăstirii „Sfântul Pantelimon“ a fost dărâmată, iar incinta transformată în han şi restaurant. În afara spitalelor bucureştene, a căror tradiţie s-a păstrat, săracii bolnavi sau infirmi mai puteau fi găzduiţi în mici aşezăminte (numite tot spitale) apărute ca urmare a iniţiativei caritabile a unor suflete pioase. Putem enumera astfel spitalul fundat în Craiova de biv vel paharnicul Constantin Obedeanu, cel înfiinţat prin diata paharnicesei Maria Minculeasa, pe moşia sa din Gârlaşi-Buzău, spitalul bolnavilor de la „Sfânta Vineri“ din Bucureşti sau mai vechiul spital de pe moşia de la Goleşti al biv vel vornicului Radu Golescu. Adesea, bisericile aveau în preajma lor chilii pentru adăpostirea bolnavilor sau văduvelor sărace. Spitalul de la Gârlaşi a fost fondat în anul 1792, în curtea bisericii care i-a dat şi numele. Biserica fusese zidită de soţul Mariei Minculeasa, Mihail Mincu, în vremea când era medelnicer (boierul care turna domnului apă, ca să se spele pe mâini, punea sarea şi servea bucatele). Neavând copii, Maria Minculeasa a lăsat prin testament cea mai mare parte a averii sale spitalului din Gârlaşi. După 1881 nu mai sunt informaţii despre spital, după ce acesta a fost unit cu spitalul comunal.