Istoria creştinismului (MCCLXXXIV): Biserica Ortodoxă Română din Basarabia în perioada 1812-1918 (VII)

Un articol de: Cezar ţăbârnă - 07 August 2009

În martie 1808, în cursul războiului ruso-turc de atunci, printr-un ucaz al ţarului Alexandru I (1801-1825), se înfiinţează un „exarhat“, care cuprindea Mitropoliile din Moldova şi Ţara Românească, subordonat Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse din Petersburg. Se urmărea prin aceasta întreruperea legăturilor cu Patriarhia Ecumenică, aflată în cadrul Imperiului Otoman, în funcţia nouă de „exarh“ fiind numit mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni. Noul exarh fusese hirotonit în 1791, la Iaşi, în timp ce Moldova se afla sub ocupaţie rusească, ca „episcop-vicar de Cetatea Albă şi Tighina“ (Akerman şi Bender). La 10 februarie 1792, Sinodul Bisericii Ruse de Petersburg l-a numit mitropolit al Moldovei. După numai câteva săptămâni, a fost nevoit să se retragă în Rusia, unde a ajuns mitropolit de Ecaterinoslav, apoi la Kiev. între anii 1808-1812 a condus cele două Mitropolii româneşti ca „exarh“ al Sinodului Bisericii Ruse. După pacea de la Bucureşti, s-a stabilit la Chişinău, considerându-se, în continuare, ca întâistătător al Bisericii din teritoriul anexat la Rusia. În urma propunerii sale către Sinodul din Petersburg, la 21 august 1813, ţarul Alexandru I a aprobat înfiinţarea Arhiepiscopiei Chişinăului şi Hotinului, în frunte cu Gavriil Bănulescu-Bodoni, care îşi păstra vechiul titlu de „exarh şi mitropolit“. Noua Arhiepiscopie era subordonată Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse. Jurisdicţia ei se întindea peste teritoriile dintre Prut şi Nistru; dar până în 1837 avea şi teritorii dintre Nistru şi Bug, cu oraşele Tiraspol, Dubăsari, Ovidiopol şi Odessa. Mitropolitul Gavriil a organizat noua eparhie, introducând şi o serie de instituţii specifice Bisericii ruseşti. De pildă, şi-a ales vicar pe Dimitrie Sulima, hirotonit „episcop de Bender şi Akerman“ (Tighina şi Cetatea Albă). În 1813 s-a format „exarhiceasca dicasterie“, instanţă de judecată.