Istoria creştinismului (MCCXCVII): Începuturile presei bisericeşti româneşti (IV)
Prima revistă bisericească de înaltă ţinută teologică a fost „Biserica Ortodoxă Română“, oficial a Sfântului Sinod (azi buletinul oficial al Patriarhiei Române). A apărut lunar, de la 1 octombrie 1874 până azi (cu scurte întreruperi în 1878-1880 şi în 1916-1921). Spre sfârşitul secolului al XIX-lea şi în primele decenii ale celui de-al XX-lea, au început să se publice studii şi articole legate de viaţa şi problemele preoţimii. „Biserica Ortodoxă Română“, cu toate că n-a fost apreciată aşa cum se cuvenea, a fost cea mai bună revistă de specialitate, împlinind un rol însemnat în promovarea teologiei româneşti. O altă revistă de înalt nivel teologic a fost „Ortodoxul“, care a apărut la Bucureşti, de două ori pe lună, de la 1 ianuarie 1880. Era redactată de un teolog grec (originar din Epir), dr. Gheorghe Zottu (1842-1885), care făcuse studii în Grecia, Germania şi Franţa, şi care a predat la Seminarul Central din Capitală, apoi la Colegiul „Sf. Sava“ şi la Facultatea de Teologie, fiind şi director al Cancelariei Mitropoliei Ungrovlahiei. După moartea lui, revista a fost redactată de un comitet. Şi-a încetat apariţia la 24 august 1886, îndată după moartea mitropolitului primat Calinic Miclescu, care o patronase. Revista „Ortodoxul“ se remarca prin varietatea materialelor publicate (studii de teologie, de istorie a Bisericii româneşti, traduceri din Sfinţii Părinţi, predici, ştiri din viaţa Bisericilor Ortodoxe surori - în mod deosebit a celei din Transilvania - şi din viaţa Bisericii Ortodoxe Române). Pentru a contracara lucrarea negativă a ziarului „Deşteptarea“, tipărit de un grup de preoţi din Iaşi, certaţi cu disciplina bisericească, sub îndrumarea lui George Mârzescu, avocat şi profesor la Facultatea de Drept a Universităţii ieşene, mitropolitul Iosif Naniescu a încredinţat profesorilor Constantin Erbiceanu şi Dragomir Demetrescu misiunea de a redacta o nouă publicaţie periodică bisericească, intitulată „Revista teologică“. A apărut la Iaşi, între 25 martie 1883 şi 18 ianuarie 1887. În cei patru ani de tipărire, în paginile revistei au apărat o serie de lucrări teologice, semnate de cei doi redactori şi de alţi profesori ai Seminarului Veniamin, precum şi numeroase lucrări de istorie bisericească semnate de Constantin Erbiceanu.