Istoria creştinismului (MCCXIII): Cultul şi viaţa religioasă în Biserica Ortodoxă în secolele XIX-XX (II)

O influenţă deosebită asupra vieţii religioase ortodoxe a avut, începând cu secolul al XVIII-lea, Nicodim Aghioritul (1748-1809), călugărit la Mănăstirea Dionisiu. La vârsta de 32 de ani, a scris „Manualul sfaturilor celor bune, despre păstrarea simţurilor şi a gândurilor şi despre activitatea minţii“, în care expune esenţa întregii doctrine spirituale a Sfinţilor Părinţi. În această lucrare, el arată calea prin care creştinul să-şi elibereze mintea (nous) de lanţul care o leagă de plăcerile simţurilor, pentru a-i permite să se înalţe, prin rugăciunea interioară (cunoscută şi ca „rugăciunea inimii“ sau „rugăciunea lui Iisus“), la „plăcerile“ spirituale ale contemplaţiei (theoria). A redactat tratatul despre deasa împărtăşire, pe care l-a îmbogăţit substanţial, a scris „Manualul sfaturilor bune“ şi „Paza celor cinci simţuri“. De asemenea, a redactat un manual al duhovnicului şi a publicat două cărţi: „Războiul nevăzut“ şi „Despre deprinderile duhovniceşti“. Datorită lui, avem şi antologia sfintelor canoane, numită „Pidalion“. A redactat un vast comentariu al epistolelor Sfântului Apostol Pavel şi un comentariu al epistolelor soborniceşti. A tradus comentariul „Psalmilor“, „Noul martirologiu“ şi „Manualul bunelor obiceiuri creştine“. La 31 mai 1955, patriarhul Atenagora I al Constantinopolului (1949-1972) a hotărât canonizarea ca sfânt a lui Nicodim Aghioritul, stabilind sărbătoarea lui la 14 mai în fiecare an. De asemenea, printre monahii aghioriţi s-a distins călugărul Theoclitos, prin cunoscuta lui scriere „Între cer şi pământ“, lucrare plină de spiritualitate ortodoxă. În secolul al XX-lea, Biserica Ortodoxă Greacă a dat doi mari sfinţi. Unul este Nectarie de Egina. După ce a terminat studiile teologice la Atena, în anul 1885, Nectarie a fost luat de patriarhul Sofronie ca ucenic la Alexandria, fiind hirotonit preot şi apoi mitropolit de Pentapole, o veche eparhie ortodoxă din Libia superioară. Mai mulţi ani, evlaviosul mitropolit a slujit ca secretar al patriarhiei, predicator la Biserica „Sfântul Nicolae“ din capitala Egiptului, devenind un iscusit slujitor şi povăţuitor de suflete, fiind dăruit de Dumnezeu cu multă răbdare, smerenie şi blândeţe. De aceea era mult căutat de credincioşi şi iubit de toţi.