Istoria creştinismului (MCCXLIII): Şcolile teologice ortodoxe în secolele XIX-XX (VII)
În Biserica Ortodoxă Română, învăţământul religios s-a făcut după anul 1800 în diferite seminarii, facultăţi de Teologie, în academii teologice şi institute teologice. În Transilvania s-au înfiinţat seminarii teologice la Sibiu, în 15 martie 1811, şi la Arad, în 1822, unite mai târziu cu şcoala normală, întrucât deseori preotul era, în timpul stăpânirii austro-ungare, şi învăţător, ca în cazul Bisericii Ortodoxe Sârbe. În Ţara Românească s-au înfiinţat în 1836 Seminarul Central din Bucureşti, Seminarul din Curtea de Argeş, care a funcţionat între anii 1836-1901, 1920-1940, 1946-1948, 1951-1957; Seminarul de la Buzău, iar în 1837, Seminarul din Râmnicu Vâlcea. Alte seminarii inferioare au funcţionat la Huşi (1852) şi Roman (1858), care mai târziu s-au desfiinţat. În anul 1872, mitropolitul Nifon al Ungrovlahiei (1850-1875) a înfiinţat Seminarul „Nifon Mitropolitul“, care a funcţionat între anii 1872-1948 în Bucureşti, iar în anul 1902 s-a înfiinţat Seminarul din Galaţi. În Bucovina s-a înfiinţat un Seminar în 1872, apoi, în 1875, Facultatea de Teologie din Cernăuţi, care a funcţionat între anii 1875-1943, apoi la Suceava, între anii 1944-1948. La Iaşi s-a înfiinţat în 1860 o facultate de teologie, care însă a funcţionat puţin, dar care a fost reactivată în anul 1991. În 16 noiembrie 1881 a luat fiinţă, la Bucureşti, Facultatea de Teologie care a funcţionat până în 1948, când a devenit Institutul teologic de grad universitar din Bucureşti. În Transilvania a funcţionat la Sibiu, din 1921, o academie teologică, devenită în 1943 Facultate de Teologie, iar în 1948, Institut teologic. Alte academii teologice au funcţionat după Primul Război Mondial (1914-1918) în oraşele: Cluj-Napoca (1924), Oradea (1923), Arad (1922), Timişoara (1941-1948) şi Caransebeş (1965). Academia teologică din Cluj a devenit în 1948 Institut teologic, care a funcţionat până în 1952.