Istoria creştinismului (MCCXLIV): Şcolile teologice ortodoxe în secolele XIX-XX (VIII)

Un articol de: Cezar ţăbârnă - 14 Aprilie 2009

În Biserica Ortodoxă Română, învăţământul religios s-a făcut după anul 1800 în diferite seminarii, facultăţi de Teologie, în academii teologice şi institute teologice. În Transilvania a funcţionat la Sibiu, din 1921, o Academie teologică, devenită, în 1943, Facultate de Teologie, iar în 1948, Institut teologic. Începuturile învăţământului superior sibian au fost marcate de iniţierea, în anul 1786, a Cursului Preparandial de învăţători din Sibiu - una dintre primele instituţii şcolare cu caracter pedagogic din Transilvania. În anul 1850, Cursul din Sibiu şi-a modificat profilul, devenind un Institut Teologico-Pedagogic de Grad Superior, care a oferit, iniţial, cursuri de doi ani şi, începând cu anul 1861, cursuri de trei ani. Simultan a fost înfiinţată o secţie pedagogică cu un program de studii de patru ani. Concomitent s-a organizat şi cursul de pregătire a viitorilor preoţi din Eparhia ortodoxă românească a Transilvaniei, marcând începutul învăţământului teologic din Sibiu. Însă educaţia religioasă oferită de această şcoală teologică nu a putut satisface toate nevoile societăţii acelor timpuri. Necesitatea unei educaţii laice s-a simţit acut pe tot parcursul secolului al XIX-lea. Erudiţii timpului, dintre care mulţi îşi făcuseră studiile în străinătate, au promovat în mod constant ideea unui institut de învăţământ superior sau a unei academii, cum o numeau ei. Avram Iancu, unul dintre martirii şi eroii cei mai iubiţi ai naţiunii noastre, scria în testamentul său: „Las toată averea mea, mişcătoare şi nemişcătoare, pentru înfiinţarea unei academii de drepturi, tare crezând eu că luptătorii cu arma legii vor putea scoate drepturile naţiunii mele“. Însă Imperiul Austro-Ungar, în care Transilvania fusese încorporată, a respins toate petiţiile prin care se solicita înfiinţarea unei academii.