Istoria creştinismului (MCCXLIX): Şcolile teologice ortodoxe în secolele XIX-XX (XIII)
În Occident, un institut teologic ortodox, care poartă numele „Sfântul Sergiu de Radonej“, funcţionează la Paris, înfiinţat după Primul Război Mondial, pentru ruşii din diasporă. Pentru pregătirea clerului ortodox, Arhiepiscopia ortodoxă greacă a Americii de Nord şi de Sud, recunoscută de Patriarhia Ecumenică la 11 mai 1922, a înfiinţat un institut teologic în 1937, numit Seminarul „Holy Cross“ (Sfânta Cruce), care funcţionează în localitatea Brooklyne, lângă Boston, în statul Massachusetts, cu un ciclu de şase ani de studii. Alte două şcoli superioare de teologie au fost înfiinţate în Statele Unite ale Americii de Biserica Ortodoxă din America, fosta Mitropolie rusă, şi anume: Seminarul „Sfântul Vladimir“, în localitatea Tuckahoe, din statul New York, şi Seminarul „Sfântul Tihon“, în localitatea South Canaan, în statul Pennsylvania. Biserica Ortodoxă Ucraineană a Canadei are din 1932 o şcoală de teologie în localitatea Winnipeg, numită, din 1946, Colegiul „Sfântul Andrei“, care a intrat în 1962 în raporturi de asociere cu Universitatea din Manitoba. Pentru ortodocşii de origine americană a luat fiinţă în 1944 Institutul „Sfântul Vasile“ la Washington. În a doua jumătate a secolului al XX-lea, s-a deschis un Seminar ortodox la Meithland, în Florida, cu limba de predare engleză. În general, şcolile teologice au fost dominate de laici în ţările ortodoxe din Estul şi Sud-Estul Europei, până la cel de al Doilea Război Mondial (1939-1945), statul înfiinţând şcolile şi întreţinându-le, pentru că, în unele dintre aceste ţări, ele pregăteau şi preoţi şi învăţători. După cel de-al Doilea Război Mondial, în fostele ţări socialiste, Bisericile autocefale ortodoxe şi-au reluat rolul de altădată, fiind răspunzătoare de calitatea pregătirii clericilor şi a profesorilor, pentru învăţământul teologic seminarial şi superior. În modul acesta, seminariile teologice şi institutele de teologie se încadrau în circuitul de viaţă al Bisericii Ortodoxe şi corespundeau mai bine nevoilor spirituale ale credincioşilor.