Istoria creştinismului (MCCXLVII): Filantropia în Moldova (XIV)

Cel mai important spital din Moldova, nu atât ca vechime cât, mai ales, din punctul de vedere al continuităţii şi capacităţii de a primi bolnavi, a fost cel care poartă numele unui mare sfânt din Biserica primară - Sfântul Spiridon. La 22 decembrie 1759, domnitorul Ion Teodor Calimah decide prin hrisov domnesc înfiinţarea Epitropiei Casei „Sfântul Spiridon“ în Iaşi. Conducerea Epitropiei urma să fie aleasă din breasla negustorilor ieşeni, dreptul de control revenind, în virtutea unor hrisoave anterioare, unui număr de patru boieri ce reprezentau statul şi a doi egumeni, de la Galata şi Golia. Domnitorii care au urmat s-au implicat în consolidarea serviciului sanitar al oraşului, Alexandru Mavrocordat (1782-1785) - mărind numărul membrilor Casei Doctorilor, iar Alexandru Ion Mavrocordat (1785-1786) - înfiinţând postul de „doctor al ţării“. Dacă Eforia Spitalelor Civile şi Aşezămintele brâncoveneşti din Bucureşti şi-au menţinut în permanenţă caracterul privat, Epitropia Spitalului „Sfântului Spiridon“ a avut, multă vreme, o existenţă frământată, tocmai din dorinţa de a armoniza cele două aspecte, privat şi public, controlul exercitat de stat vizând în principal modul de utilizare al veniturilor publice. Ilustrativă este demiterea, în 1784, a epitropilor Dumitraşcu Sturza, Iordachi Balş şi Iordache Cantacuzino, care nu s-au achitat de îndatoriri, tolerând o serie de abuzuri. Disensiunile privind patrimoniul, soldate vremelnic cu desprinderea Mănăstirii Precista din Roman de Epitropia „Sfântul Spiridon“, precum şi repetatele neînţelegeri dintre medicii spitalului şi cei ai Curţii domneşti, l-au determinat pe domnitorul Alexandru Ion Mavrocordat să emită, la 1 august 1785, un hrisov de reorganizare administrativă, contabilă şi medico-spitalicească a Epitropiei Spitalului „Sfântul Spiridon“. Acest Statut al Casei Spitalului „Sfântul Spiridon“, care avea să rămână în vigoare aproape 80 de ani, îşi menţine şi astăzi viabilitatea prin principiile de bază stabilite pentru bunul mers al activităţii.