Istoria creştinismului (MCCXXXIV): Viaţa mănăstirească în Biserica Ortodoxă în secolele XIX-XX (IX)

În această perioadă, în Biserica Ortodoxă Română s-au distins printr-o viaţă spirituală aleasă numeroşi monahi, dintre care s-au ridicat figuri reprezentative ca Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica († 1868). După ce a fost călugărit la 12 noiembrie 1808, în anul 1813, când mulţi preoţi muriseră de ciumă, Sfântul Calinic a fost hirotonit preot, împotriva voinţei lui, în biserica din mahalaua Batiştei, şi a primit ascultarea de a fi duhovnicul şi marele ecleziarh al Mănăstirii Cernica. În calitatea sa de duhovnic era cercetat pentru sfat şi mângâiere de aproape toţi părinţii şi fraţii, dar şi de mulţime mare de credincioşi din afara mănăstirii, chiar şi mitropolitul de atunci, Nectarie. În 1818, îmbătrânind stareţul Dorotei, întreaga obşte a mănăstirii l-a ales ca stareţ pe Calinic. Deşi nu împlinise încă vârsta de 30 de ani, el s-a dovedit a fi nu numai un bun povăţuitor sufletesc, ci şi un neîntrecut organizator, reuşind în mai puţin de doi ani să finalizeze lucrările de restaurare şi pictură ale Bisericii „Sfântul Nicolae“, din ostrovul cel mare de la Cernica. Pentru calităţile sale, mitropolitul Dionisie Lupu îl va cinsti pe Sfântul Calinic, în 9 aprilie 1820, cu vrednicia de arhimandrit. Sfântul Calinic a încercat să impună ordine şi disciplină duhovnicească, alcătuind povăţuiri clare pentru monahi. De asemenea, s-a îngrijit de înfiinţarea unei biblioteci care să cuprindă cele mai însemnate cărţi de cultură teologică şi zidire sufletească, iniţiind un curent cărturăresc printre monahii cernicani. În anul 1838, Sfântul Calinic a refăcut Biserica „Sfântul Gheorghe“, afectată de un cutremur. În 1846, Sfântul Calinic a început construcţia bisericii Mănăstirii Pasărea, iar un an mai târziu aceasta va fi sfinţită. Tot prin grija lui s-a mai ctitorit Mănăstirea Ghighiu, de lângă Ploieşti. Timp de 31 de ani, cât a condus Mănăstirea Cernica, a făcut din aceasta o mică grădină a Maicii Domnului, strălucind de lumină şi pace, de rugăciune şi muncă, de milostenie.

Astfel, Mănăstirea Cernica a devenit un model pentru întregul monahism românesc.