Istoria creştinismului (MCDX): Legăturile Bisericii Ortodoxe Române cu Biserici Ortodoxe de limbă greacă între anii 1821-1918 (V)
Locurile Sfinte au fost vizitate şi în perioada 1821-1918 de numeroşi pelerini români, din toate cele trei ţări româneşti. Mulţi dintre ei au lăsat însemnări interesante asupra oraşelor şi aşezămintelor bisericeşti pe care le-au cercetat. Aşa a fost, de pildă, ieromonahul Chiriac din mănăstirile Neamţ-Secu, care, între anii 1840-1841, a vizitat Athosul, apoi prin Constantinopol, Hios, Rodos, Cipru, Beirut, Sidon, a ajuns în Ţara Sfântă, la Ierusalim, Betleem, Nazaret, Tiberiada. După ce s-a reîntors, şi-a scris însemnările de călătorie care au circulat în copii prin mănăstirile moldovene (publicate în 1936). Tot în prima jumătate a secolului al XIX-lea a făcut o lungă călătorie la Athos, Ţara Sfântă, Sinai, Cairo, Cipru şi Constantinopol un negustor craiovean, Hagi Marin Nicolau, care a scris scurte note de călătorie. Ieromonahul Anania Melega a vizitat Constantinopolul, Ţara Sfântă, Muntele Sinai, Raitul şi Cairo, publicându-şi apoi notele de călătorie în 1869, iar protosinghelul Chelsie Dimitriu de la Slatina a făcut două pelerinaje, însoţit de câteva maici, publicând o cărticică în 1885. Dintre ierarhii care au vizitat Locurile Sfinte cei mai de seamă au fost Neofit Scriban (1875), şi apoi Gherasim Timuş (1896). Profesorul Badea Cireşeanu de la Facultatea de Teologie din Bucureşti a plecat în Ţara Sfântă în 1904, pentru cercetări liturgice. Printre scriitorii care au călătorit la Locurile Sfinte se numără Dimitrie Bolintineanu, Teodor Burada şi I. Chiru Nanov, care au lăsat interesante note de călătorie. Numeroasele „proschinitare“ (descrieri sau ghiduri ale Locurilor Sfinte şi ale Athosului), tipărite la noi în acest secol, sunt o dovadă a interesului manifestat de credincioşii români faţă de aşezămintele bisericeşti de la Locurile Sfinte.