Istoria creştinismului (MCDXIX): Legăturile Bisericii Ortodoxe Române cu Biserica Ortodoxă Bulgară între 1821-1918 (II)

Pentru poporul bulgar, secolul al XIX-lea a reprezentat epoca renaşterii şi a independenţei după cinci secole de dominaţie otomană. În această luptă pentru dezvoltarea culturală şi emanciparea politică, bulgarii au beneficiat de un sprijin frăţesc din partea românilor. În anul 1828, la Bucureşti a fost tipărit „Tetraevanghelul“ în limba bulgară. Traducerea din greceşte a făcut-o preotul Serafim din Stara Zagora şi Petăr Sapunov din Treavna, refugiaţi în Ţara Românească. Lucrarea s-a tradus şi tipărit cu îndemnul şi sprijinul financiar al mitropolitului Grigorie Dascălul, care a avut un schimb de scrisori cu patriarhul ecumenic Agatanghel, căruia îi ceruse binecuvântarea de tipărire, fiind vorba de prima ediţie a Noului Testament în limba bulgară. Deşi patriarhul a fost iniţial împotriva tipăririi, mitropolitul român a stăruit, trimiţându-i o parte din traducere pentru cercetare, încât, în cele din urmă, patriarhul şi-a dat consimţământul. În prefaţă, Petăr Sapunov amintea cu recunoştinţă de ajutorul material şi moral al mitropolitului Ţării Româneşti. În anul 1833 s-a tipărit ediţia a doua, tot la Bucureşti. „Tetraevanghelul“ în limba bulgară de la Bucureşti, tipărit cu sprijin românesc, a avut un rol însemnat în formarea limbii literare bulgare moderne. Ulterior s-au tipărit şi alte cărţi bulgăreşti, laice, manuale şcolare, dar şi primele ziare şi reviste, la Bucureşti, Giurgiu, Ploieşti şi mai cu seamă la Brăila, de cărturarii bulgari emigraţi la noi. În 1837, 1853 şi 1859 s-au tipărit la Bucureşti alte ediţii ale Noului Testament în limba bulgară, în traducerea lui Neofit de Rila. S-au întemeiat şcoli bulgăreşti, comitete revoluţionare şi asociaţii culturale bulgare. La Bucureşti, Brăila, Galaţi, Giurgiu şi în alte oraşe şi-au desfăşurat activitatea marii patrioţi bulgari Gheorghe Racovschi, Liuben Karavclov, Hristo Botev, ierodiaconul Vasile Levski şi alţii.