Istoria creştinismului (MCDXXVI): Conferinţa panortodoxă de la Vatoped (1930)
La şapte ani după conferinţa panortodoxă de la Constantinopol, din anul 1923, care a hotărât îndreptarea calendarului vechi sau iulian, rămas în urmă cu treisprezece zile faţă de calendarul civil, s-a simţit nevoia convocării unei noi conferinţe panortodoxe. Aceasta s-a întrunit între 8 şi 23 iunie 1930 la Mănăstirea Vatoped din Muntele Athos. Biserica Ortodoxă Română a fost reprezentată de Lucian Triteanu, episcop al Romanului, şi Tit Simedrea, arhiereu vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor. Conferinţa panortodoxă de la Vatoped s-a ocupat, în mod special, de pregătirea unui viitor prosinod panortodox, care, la rândul lui, să pregătească un sinod panortodox. Participanţii au propus spre studiere şaptesprezece teme, care pot fi împărţite în trei categorii: 1. în prima categorie se încadrează teme referitoare la organizarea şi disciplina internă a Bisericii Ortodoxe, şi anume: întărirea şi reorganizarea monahismului, educarea temeinică a tinerilor teologi, codificarea sfintelor canoane, căsătoria a doua a preoţilor, divorţul, uniformizarea instanţelor bisericeşti; din punct de vedere liturgic, s-a prevăzut organizarea unui tipic comun pentru toate Bisericile Ortodoxe; 2. în a doua categorie intră probleme referitoare la relaţiile frăţeşti dintre Bisericile Ortodoxe şi modul de proclamare a autonomiei şi a autocefaliei unei Biserici Ortodoxe; 3. a treia grupă de teme se ocupă cu problema relaţiilor Bisericilor Ortodoxe, atât în Răsărit, cât şi în Apus. În încheierea conferinţei de la Mănăstirea Vatoped s-a stabilit ca o nouă conferinţă să se ţină peste doi ani, în anul 1932, tot la Mănăstirea Vatoped, dar, din cauza unor împrejurări nefavorabile, aceasta nu s-a mai ţinut.