Istoria creştinismului (MCDXXVIII): Conferinţa panortodoxă de la Moscova (1948) (II)
Între 8 şi 18 iulie 1948, cu ocazia sărbătoririi a 500 de ani de la proclamarea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Ruse, la Moscova s-a întrunit o conferinţă panortodoxă. Conferinţa a dezbătut pe larg şi a dat rezoluţii cu privire la patru probleme mai importante contemporane: Vaticanul şi Biserica Ortodoxă; validitatea hirotoniilor anglicane; Biserica Ortodoxă şi mişcarea ecumenică; calendarul bisericesc. Referitor la validitatea hirotoniilor anglicane participanţii au ajuns la concluzia ca „Biserica Anglicană să-şi modifice credinţa (doctrina) din punct de vedere dogmatic, canonic şi eclesiologic şi în special interpretarea autentică a Sfintelor Taine, mai ales a Tainei Hirotoniei“. „Noi hotărâm că ierarhia anglicană contemporană poate obţine din partea Bisericii Ortodoxe recunoaşterea caracterului harismatic al preoţiei acesteia dacă în prealabil se va stabili în mod formal între Biserica Ortodoxă şi cea Anglicană unitatea în credinţă şi în mărturisire.“ În rezoluţia „Mişcarea ecumenică şi Biserica Ortodoxă“ s-a stabilit că Bisericile Ortodoxe nu pot participa la Adunarea generală de la Amsterdam, din 1948, în calitate de membri, întrucât programul ei actual se orientează după unele vederi politice străine Ortodoxiei şi este lipsit de principiul colaborării paşnice. Dintre cele patru probleme, cea mai discutată a fost problema uniformizării calendarului bisericesc. Referitor la acest subiect, conferinţa de la Moscova socoteşte că pascalia alexandrină, stabilită după calendarul iulian, potrivit hotărârilor de la Niceea din 325, „satisface complet această exigenţă bisericească“. „Până la elaborarea şi ratificarea celui mai perfecţionat calendar, consfătuirea socoteşte că, în ceea ce priveşte sărbătorile fixe, fiecare Biserică autocefală poate să se folosească de calendarul ce a intrat în uzul Bisericii respective.“