Istoria creştinismului (MCDXXXII): Conferinţa panortodoxă de la Rhodos (1964) (II)

Un articol de: Cezar Țăbârnă - 05 Feb 2010

Între 1-15 noiembrie 1964 la Rhodos s-a întrunit cea de-a treia conferinţă panortodoxă la care au participat aproape toate Bisericile Ortodoxe, care a avut pe ordinea de zi următoarele probleme: dialogul cu Biserica Romano-Catolică, propus de Conferinţa a doua de la Rhodos, din 26-29 septembrie 1963; reluarea tratativelor cu Biserica Anglicană; reluarea tratativelor cu Biserica Veche-Catolică. Referitor la tema continuării discuţiilor teologice dintre Biserica Ortodoxă şi Biserica Anglicană, a treia Conferinţă panortodoxă de la Rhodos a hotărât constituirea imediată a unei Comisii teologice interortodoxe, care să înceapă dialogul teologic. În ceea ce priveşte cea de-a treia temă a conferinţei, cea a continuării discuţiilor teologice dintre Biserica Ortodoxă şi Biserica Veche-Catolică, s-a stabilit instituirea imediată a unei Comisii teologice inter-ortodoxe pentru începerea dialogului teologic. În mesajul transmis întregii creştinătăţi, Conferinţa a treia de la Rhodos, după ce expune principiile hotărârilor luate, „îşi îndreaptă gândul cu aceeaşi dragoste şi prietenie şi către venerabilele Biserici vechi ale Răsăritului, către care trimite un călduros salut frăţesc, exprimând urarea şi nădejdea Sfintei Biserici Ortodoxe că Unul şi Acelaşi Domn va binecuvânta orice dezvoltare mai departe a legăturilor noastre frăţeşti“. Participanţii la conferinţa a treia panortodoxă de la Rhodos au încheiat lucrările convinşi că au fost miluiţi de Dumnezeu, întrucât aceasta s-a sprijinit pe rugăciunea Bisericii, a corespuns aşteptării tuturor şi a decurs, în deplină înţelegere şi dragoste, în unitatea Duhului şi a inimilor pe calea împăcării, a prieteniei şi a frăţietăţii, cu o dispoziţie sinceră faţă de toţi, ţintind spre unitatea finală a tuturor în Hristos Iisus, Domnul şi Mântuitorul nostru.