Istoria creştinismului (MCLVII): Diaspora Bisericii Ortodoxe Române (XV)

După evenimentele din decembrie 1989, diaspora Bisericii Ortodoxe Române a cunoscut o dezvoltare fără precedent. Astfel, pe lângă arhiepiscopiile din străinătate înfiinţate pentru românii ortodocşi au apărut altele noi, iar altele au fost ridicate la rang de mitropolie. Între cele cinci dioceze ale Bisericii Ortodoxe Române din diasporă se numără Mitropolia Ortodoxă Română pentru Germania şi Europa Centrală. În şedinţa Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 12 ianuarie 1994 a fost recunoscută alegerea Episcopului-vicar de la Sibiu, dr. Serafim Joantă, ca Mitropolit al Mitropoliei Ortodoxe Române pentru Germania şi Europa Centrală, fapt care a fost comunicat apoi preoţilor din străinătate. Câteva luni mai târziu, în şedinţa din 22-23 martie 1994, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a stabilit graniţele Mitropoliei, de care aparţin parohiile ortodoxe române de sub jurisdicţia Patriarhiei Române din Germania, Austria, Luxemburg, Suedia, Norvegia şi Danemarca, precum şi cele şase parohii din Germania, revenite sub jurisdicţia Bisericii-Mame. Prin acest act a luat fiinţă Mitropolia Ortodoxă Română pentru Germania şi Europa Centrală, iar Înalt Preasfinţitul Serafim, ca titular al Mitropoliei, a fost instalat la München în 5 iunie 1994. Restul parohiilor din Italia, Franţa, Elveţia, Spania, Anglia, Belgia şi Olanda urmau să facă parte din Arhiepiscopia Ortodoxă Română pentru Europa Occidentală, ridicată din 2001 la rangul de Mitropolie. Prin hotărârea Adunării eparhiale din 2003, Mitropolia Ortodoxă Română pentru Germania şi Europa Centrală şi-a schimbat titulatura, devenind Mitropolia Ortodoxă Română pentru Germania, Europa Centrală şi de Nord. După instalarea sa la 5 iunie 1994 ca Mitropolit al Mitropoliei Ortodoxe Române pentru Germania şi Europa Centrală, în prezenta reprezentanţilor autorităţilor de stat şi bisericeşti din Germania, Înal Preasfinţitul Serafim şi-a început activitatea în foarte modeste condiţii materiale.