Istoria creştinismului (MCLXXIX): Comunităţi ortodoxe române din afara graniţelor (V)

Un articol de: Cezar Țăbârnă - 28 Ianuarie 2009

În cadrul comunităţilor româneşti din străinătate un loc de seamă îl ocupă aşezămintele româneşti de la Locurile Sfinte, Ierusalim, Ierihon şi Iordan. După alegerea arhimandritului Ioan Selejan, în 1997, ca Episcop al Eparhiei Covasnei şi Harghitei, reprezentant al Patriarhiei Române la Sfintele Locuri a fost numit arhimandritul Ieronim Creţu, în acea vreme eclesiarh al Catedralei patriarhale din Bucureşti. Încă de la învestire, preacuvioşia sa a iniţiat noi lucrări de restaurare şi înfrumuseţare a Aşezământului românesc din Ierusalim. Astfel, s-a avut în vedere redimensionarea vechiului aşezământ prin elaborarea unui proiect generos care să includă noi spaţii pentru cazare şi alte funcţionalităţi interioare şi exterioare ce se impuneau în această situaţie. Pentru că posibilităţile de cazare ale Aşezământului românesc de aici erau foarte limitate, părintele arhimandrit Ieronim a făcut toate demersurile administrative şi diplomatice pentru întemeierea unui nou aşezământ românesc la Sfintele Locuri, şi anume în oraşul biblic Ierihon. Totodată, a existat şi preocuparea specială de a rezolva problema schitului românesc de la Iordan. Aşezământul românesc din Ierusalim este situat în partea de nord-vest a vechii cetăţi a Ierusalimului, în cartierul numit Mea-Searim, pe strada Shivtei Israel, nr. 46. Păstrând specificul zonei, întregul aşezământ este grupat asemenea unei cetăţi, cu biserică în interior, iar în părţile laterale sunt alipite căminul şi clopotniţa. Întreaga construcţie se desfăşoară pe trei nivele urmate de o terasă. Turnul clopotniţei şi rotonda bisericii sunt elementele cele mai înalte ale clădirii, peste fiecare tronând Sfânta Cruce, ca semn al credinţei în Hristos. Încă de la intrarea în aşezământ suntem întâmpinaţi de o atmosferă plăcută care ne prezintă în modul cel mai grăitor credinţa poporului român, cu tradiţiile şi spiritualitatea sa rodite în artă şi rugăciune. Planul bisericii este specific bizantin şi se prezintă asemenea unui paraclis voievodal inspirat din arta brâncovenească.