Istoria creştinismului (MCXL): Diaspora ortodoxă în secolul al XX-lea (XII)

Biserica Ortodoxă Rusă, cunoscută şi sub numele de Patriarhia Moscovei, este o Biserică Ortodoxă autocefală, a cincea după Constantinopol, Alexandria, Antiohia şi Ierusalim, şi aflată în comuniune cu acestea. Îşi exercită jurisdicţia asupra creştinilor ortodocşi din Rusia şi din ţările slave înconjurătoare, ca exarhat şi reprezentare patriarhală în jurul lumii. De asemenea, îşi exercită jurisdicţia şi asupra Bisericii Japoniei şi asupra creştinilor ortodocşi din China. Actualul întâistătător este Alexei al II-lea, Patriarhul Moscovei şi al Întregii Rusii. Biserica Ortodoxă Rusă are o mare diasporă, care este împărţită în trei exarhate: Exarhatul Europei Apusene, Exarhatul Europei Centrale şi Exarhatul American al Patriarhiei de Moscova. Biserica Ortodoxă Rusă din America de Nord a luat fiinţă în anul 1784 în Alaska, însă această ţară a fost vândută Statelor Unite ale Americii în anul 1867 de Rusia. Biserica Ortodoxă Rusă din America de Nord s-a dezvoltat după 18 mai 1970, când locţiitorul de patriarh, mitropolitul Pimen de Crutiţe şi Colomna, a acordat episcopului Filaret din America de Nord Tomosul de autocefalie al Bisericii Ortodoxe Ruse din America, cunoscută sub numele de Mitropolia Rusă. Sediul acestei Biserici se află la New York. Ea are peste un milion de credincioşi, nouă eparhii, nouă episcopii, patru sute de parohii în America de Nord şi de Sud şi o episcopie în Japonia. În anul 1952 a primit autonomia din partea Patriarhiei de la Moscova Biserica Ortodoxă din China, care are reşedinţa la Shanghai. Această Biserică are două episcopate şi peste douăzeci de mii de credincioşi. La 10 aprilie 1970, locţiitorul de patriarh al Moscovei, Pimen, a restabilit comuniunea canonică şi liturgică cu Biserica Ortodoxă din Japonia, căreia i-a acordat autonomia. Aceasta are trei eparhii, cincizeci de mii de credincioşi, şaptezeci de preoţi, două sute de capele şi patruzeci de preoţi.