Istoria creştinismului (MLXXI): Biserica Ortodoxă Rusă din diaspora

Ca urmare a războiului civil, în anul 1919 a luat fiinţă, în sudul Rusiei, un exarhat pentru ţinuturile care refuzau să recunoască jurisdicţia patriarhului Tihon. Începând cu anul 1921, s-a stabilit la Karlowitz, de unde a început să desfăşoare o activitate antibolşevică. Bierica Ortodoxă din exil a respins orice legătură cu regimul comunist şi treptat a rupt relaţiile cu patriarhul rus, suspectat de colaborare cu reprezentanţii conducerii politice. După cel de-al Doilea Război Mondial, ruşii au părăsit Karlowitzul, stabilindu-şi reşedinţa mai întâi la Karlsbas şi München, în Germania, şi mai apoi au trecut în Statele Unite ale Americii, la New York. Relaţiile dintre ei şi Biserica Ortodoxă Rusă s-au înrăutăţit după anul 1990, când Biserica rusă din exil a început să facă misiune în Rusia şi a înfiinţat propriile comunităţi. Astăzi, această Biserică are aproximativ 500.000 de credincioşi. Ea nu este recunoscută de celelalte Biserici Ortodoxe şi refuză categoric orice colaborare interconfesională, considerând ecumenismul erezie. Din anul 1986, Biserica rusă din diaspora a fost condusă de Vitalie Oustinov, care a primit titlul de primat al Bisericii Ortodoxe Ruse din străinătate. La 17 mai 2007, în Catedrala „Hristos Mântuitorul“ din Moscova, Patriarhul Moscovei şi a întregii Rusii, Prefericitul Alexei al II-lea, şi Mitropolitul primat al Bisericii Ortodoxe Ruse din diaspora au semnat actul de reunificare prin care se punea capăt celor 80 de ani de schismă. Mitropolitul primat Laur a trecut la cele veşnice la 16 martie 2008, la vârsta de 80 de ani, în reşedinţa sa din Jordanville, New York (SUA). Biserica Ortodoxă Rusă din diaspora deţine şaptesprezece eparhii: patru în Europa Centrală şi de Vest, şapte în Statele Unite ale Americii şi Canada, patru în America de Sud şi una în Australia şi Noua Zeelandă.