Istoria creştinismului (MXCIII): Biserica Ortodoxă Română în secolele XIX-XX (I)

Întemeierea statelor feudale, Ţara Românească şi Moldova, a determinat evoluţia firească a organizării bisericeşti în două mitropolii, a Ungro-Vlahiei şi a Moldovei, recunoscute de Patriarhia Ecumenică în anii 1359 şi, respectiv, 1401. În Transilvania este atestat documentar arhiepiscopul Ghelasie în anul 1377. Cu excepţia Mitropoliei Transilvaniei, care a fost desfiinţată în urma ratificării unirii cu Biserica Romano-Catolică, în anul 1701, mitropoliile din Ţara Românească şi Moldova împreună cu episcopiile lor sufragane (Râmnic, Buzău, Roman, Rădăuţi şi Huşi) au funcţionat neîntrerupt până la Unirea Principatelor sub domnitorul Alexandru Ioan Cuza, ca unităţi administrative distincte. Unirea politică a celor două principate româneşti a determinat şi unirea celor două mitropolii într-o singură unitate administrativă, Biserica Ortodoxă Română. Prin Decretul organic din 3 decembrie 1864 se prevedea în mod oficial autocefalia Bisericii Ortodoxe Române. Însă Patriarhia Ecumenică de Constantinopol a tergiversat douăzeci de ani recunoaşterea acestui act. Abia după cucerirea independenţei de stat a României, la 9 mai 1877, patriarhul ecumenic Ioachim al IV-lea (1884-1886) a trimis tomosul de recunoaştere a autocefaliei la 25 aprilie 1885, mitropolit primat fiind Calinic Miclescu. În Transilvania, prin eforturile neobosite şi îndelungate ale mitropolitului Andrei Şaguna, a fost reînfiinţată la 24 decembrie 1864 vechea mitropolie a Transilvaniei cu două episcopii sufragane (Arad şi Caransebeş), ca Biserică autocefală, având reşedinţa la Sibiu. Pentru românii din Bucovina încorporaţi politic în Imperiul Habsburgic încă din anul 1775, a fost înfiinţată la 23 ianuarie 1873 Mitropolia Bucovinei cu sediul la Cernăuţi, având ca eparhii sufragane episcopiile dalmatine de Zaro şi Cattaro. După unirea Bucovinei cu regatul României, la 15/28 noiembrie 1918, Mitropolia Bucovinei a intrat în componenţa Bisericii Ortodoxe Române, iar eparhiile dalmatine s-au alipit Bisericii sârbeşti.