Istoria creștinismului (MXIII): Nicodim Munteanu (1939-1948), patriarhul Bisericii Ortodoxe Române (III)

Tânărul Nicolae Munteanu a reuşit să câştige preţuirea profesorilor, fascinându-l şi pe mitropolitul Moldovei, Iosif Naniescu, care l-a luat ucenic, trimiţându-l, în 1890, la Kiev, să urmeze cursurile Academiei teologice. La finalul studiilor, i s-a propus să rămână în Rusia, pentru a fi pregătit să ocupe o catedră universitară, însă dragostea lui pentru neamul din care se ridicase şi veneraţia faţă de mitropolitul Iosif Naniescu al Moldovei, binefăcătorul său, l-au îndemnat să nu accepte această propunere atât de măgulitoare şi a părăsit Kievul, pentru a reveni la Iaşi, aducând două traduceri, rod al ostenelilor sale de traducător din timpul studenţiei: „Cuvântări apologetice“ şi „Un păstor model“. Întorcându-se cu o temeinică pregătire teologică şi aleasă cultură bisericească, în 1896 a fost hirotonisit ieromonah (preot călugăr) şi numit mare ecleziarh şi predicator al Catedralei mitropolitane din Iaşi. Peste doi ani, în 1898, a fost ridicat la rangul de arhimandrit şi a ocupat postul de vicar administrativ, vădind şi însuşiri de bun gospodar. În 1900, la împlinirea unui sfert de veac de păstorie a mitropolitului Iosif Naniescu la Iaşi, arhimandritul Nicodim va fi ridicat la treapta de mitrofor. În această ascultare, a fost mereu în preajma părintelui său duhovnicesc, mitropolitul Iosif. De asemenea, tot el se ocupa de corespondenţa mitropolitului. După îmbolnăvirea mitropolitului Iosif, arhimandritul mitrofor Nicodim se va ocupa de toate problemele Mitropoliei (serviciile divine, personalul Mitropoliei, primiri de vizite etc). După ce mitropolitul Iosif Naniescu al Moldovei a trecut la cele veşnice, la Iaşi a fost ales ca mitropolit Partenie Clinceni (1902-1909), care va aduce oameni noi. Arhimandritul Nicodim, rămânând fără părintele şi protectorul său, a dat curs invitaţiei episcopului Pimen Georgescu de a-i deveni vicar, la Episcopia Dunării de Jos.