Istoria creştinismului (MXLV): Biserica Ortodoxă în secolele XIX-XX (IX)

Un articol de: Cezar ţăbârnă - 15 August 2008

Tratatul de Pace de la Lausanne, încheiat la 24 iulie 1923, anula Greciei învinse drepturile dobândite prin Tratatul de Pace de la Sčvres. Patriarhul ecumenic pierdea titlul de etnarh şi doar la intervenţia susţinută a lordului G. N. Curzon, ministrul de Externe al Angliei, sediul Patriarhiei Ecumenice a rămas în continuare în Constantinopol. Catedrala „Sfânta Sofia“, transformată în moschee de sultanul Mahomed al II-lea în anul 1453, a devenit muzeu naţional în anul 1924. La 3 martie 1924 a fost suprimat califatul musulman. Califul şi alţi reprezentanţi ai dinastiei osmanice au fost expulzaţi. S-a realizat de fapt o nouă structură politică, cu caracter laic, prin limitarea rolului religiei la o chestiune de conştiinţă individuală. Viaţa publică internă a fost clarificată şi s-au stabilit raporturi de înţelegere cu puterile străine. Treptat, a fost interzisă poligamia (femeile au primit totodată drepturi politice şi sociale în deplină egalitate cu bărbaţii), portul turbanului, a fesului şi a voalului. S-a admis ca turbanul să fie purtat doar de slujitorii bisericii. A fost introdus calendarul gregorian şi noul sistem cronologic; duminica a devenit ziua de sărbătoare oficială din săptămână. Biserica a fost despărţită de Stat, iar bunurile bisericeşti au fost naţionalizate (1928). De asemenea, s-a interzis turcilor să poarte fes, iar grecilor, printr-un decret din decembrie 1934, să poarte uniforma clericală atât în Constantinopol, cât şi în toată Turcia. Primul Război Mondial a dus la schimbarea regimului politic în Rusia, în urma Revoluţiei din octombrie 1917, în locul monarhiei ţariste instaurându-se statul sovietic socialist care a impus separarea Bisericii de Stat, propagând libertatea de conştiinţă, ateismul şi materialismul ştiinţific. După cel de-al Doilea Război Mondial, flagelul comunismului a cuprins toate statele din centrul şi sud-estul Europei, excepţie făcând doar Grecia.