Istoria creștinismului (MXX): Nicodim Munteanu (1939-1948), patriarhul Bisericii Ortodoxe Române (X)
Din motive rămase necunoscute, la 25 decembrie 1923, episcopul Huşilor, Nicodim Munteanu, s-a retras la mănăstirea sa de metanie, Mănăstirea Neamţ. Aici, Nicodim a fost ales stareţ al mănăstirii, dăruindu-se timp de 11 ani slujirii altarului, trudei cărturăreşti şi chivernisirii acestui sfânt lăcaş din Moldova. Activitatea stareţului Nicodim la Mănăstirea Neamţ a fost una foarte complexă. Pentru a ne face o imagine asupra activităţii sale desfăşurate la Neamţ, este suficient să redăm ceea ce scria Mihail Sadoveanu: „An de an, toate au crescut, au înflorit; pe lângă toate ale unei bune gospodării, tiparniţa şi-a luat iar fiinţa, dând la lumină opere de mângâiere a sufletelor creştine; seminarul monahal şi palatul cel nou s-au ridicat ca printr-un farmec, drepturile vechi încălcate au fost, în parte, câştigate, îl socot pe I.P.S. Nicodim unul din marii ctitori de la Neamţ. Ar fi îndestulătoare numai asemenea bună lucrare ca să-i ţie faima şi pomenirea în veac“. În această perioadă, Mănăstirea Neamţ patrona şi opera filantropic din zonă, ajutând efectiv Spitalul din Târgu-Neamţ. La 23 ianuarie 1935, vacantându-se scaunul mitropolitan de la Iaşi, după ce mitropolitul Pimen Georgescu a trecut la cele veşnice (12 noiembrie 1934), Congresul Naţional Bisericesc, prezidat de către patriarhul Miron Cristea, a hotărât alegerea episcopului Nicodim Munteanu în scaunul mitropolitan de la Iaşi. A acceptat această demnitate, cu toate că, până atunci, mulţimi de credincioşi îl asaltaseră la Neamţ, cerând să le devină arhipăstor, iar el de fiecare dată refuzase. Şi la Iaşi, în ciuda vârstei sale înaintate (avea acum 70 de ani), a lucrat cu aceeaşi vigoare şi spor ca şi la Neamţ, beneficiind de avantajul de a cunoaşte oraşul, oamenii etc. Aici, ca mitropolit, a început restaurarea catedralei vechi, a refăcut parcul, a ridicat o clădire care astăzi îi poartă numele, cu o librărie la parter, precum şi fabrica de lumânări.