Istoria plastilinei

Aparent banala plastilină cu care se joacă astăzi orice copil a fost, odinioară, un material revoluţionar, care i-a încântat pe sculptori.

Inventatorul ei este un farmacist german şi proprietar de farmacie, Franz Kolb, în secolul al XIX-lea. Pe lângă medicamente, acest farmacist mai prepara şi vindea cerneală pentru tiparniţe, ulei pentru ungerea ceasurilor, materiale folosite în stomatologia acelor vremuri. Aflând de la sculptori cât de greu le este să realizeze, iarna, modele din diverse materiale care îngheţau şi cu care se lucra foarte greu, Franz Kolb şi-a pus în minte să realizeze el acel material de care aveau nevoie atât de mult artiştii. Acest lucru i-a reuşit în anul 1890, când materialul creat de el s-a dovedit a avea calităţile dorite atât de mult de sculptori: nu îngheţa, se putea lucra cu el uşor oricând. Noul material numit de el „plastilină“ a avut asemenea succes, încât inventatorul german a primit mulţimiri din partea mai multor categorii de oameni, nu numai sculptori, ci chiar şi academicieni şi directori ai şcolilor de artă se declarau încântaţi de invenţie.

Kolb a fost primul producător de plastilină, comercializând-o prin firma sa până în anul 1915, când a vândut-o, ea căpătând numele „Franz Kolb Succesorul“. Reţeta originală de plastilină a fost păstrată şi de noua firmă, fiind adăugată şi o variantă industrială, cu numele „Clay“.