Istoricul Nicolae Stoicescu, evocat la Biblioteca Academiei

Un erudit, curajos, un om care și-a iubit țara și trecutul ei, care a refuzat să facă orice compromis cu regimul totalitar, care se ținea mereu de cuvânt, acestea au fost cuvintele-cheie care au marcat discursurile celor care l-au evocat miercuri, 13 noiembrie, pe istoricul Nicolae Stoicescu (1924-1999) la Biblioteca Academiei Române, în Sala „Ion Heliade Rădulescu”. La evenimentul prilejuit de comemorarea a 20 de ani de la trecerea la Domnul a savantului au participat istorici, oameni de cultură, clerici, foști colegi ai celui evocat. Părintele profesor Florin Șerbănescu, consilier patriarhal onorific, a transmis din partea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel gânduri de prețuire și admirație față de cercetătorul și omul Nicolae Stoicescu.

Vicepreședintele Academiei Române, acad. Răz­van Theodorescu, care a și moderat evenimentul, a arătat importanța cercetărilor din domeniul istoriei și al istoriografiei românești pe care Nicolae Stoicescu le-a avut. „A fost, fără îndoială, istoricul român din generația sa și din cea anterioară care a avut cea mai amplă documentare. A cerceta astăzi cărțile lui Nicolae Stoicescu înseamnă a naviga prin întreaga bibliografie istorică românească. Eu eram cercetător la Institutul de Istoria Artei, el la Institutul de Istorie «Nicolae Iorga». Ne-am împrietenit și uluiala mea față de tipul său de lucru a rămas până la sfârșit: cunoștea totul despre bibliografia istorică românească! Cărțile sale despre Matei Basarab, despre dregători, faimosul dicționar pe care îl folosim cu toții, bibliografia monumentelor din Țara Românească, Moldova, Tran­silvania și Banat, cărțile despre continuitatea românească, toate sunt pietre de hotar în istoriografia noastră”, a spus acad. Răzvan Theodorescu.

O dedicație-protest către Nicolae Ceaușescu 

Vicepreședintele Academiei Române a mai scos în evidență spiritul de luptător și protestatar al lui Nicolae Stoicescu: „Și-a început protestele de foarte tânăr, a și făcut pușcărie de tânăr. A avut întotdeauna o atitudine de respingere față de orice tip de colaborare cu regimul comunist din România. A rămas în memoria noastră momentul când Nicolae Stoicescu i-a trimis lui Nicolae Ceaușescu cartea sa «Matei Basarab» cu o lungă dedicație în care îi cerea să nu demoleze satele din România. Mie mi-a arătat ce a scris, își copiase cuvintele pe care le scrisese pe carte. Erau cuvinte care dovedeau curaj, coloană vertebrală și luciditate. Era un protest clar față de dărâmarea satelor și față de politica lui Ceau­șescu vizavi de satele românești. A produs un întreg cutremur această dedicație-protest. S-au găsit, desigur, turnători pentru că el vorbea deschis la Institutul de Istorie despre ce a făcut, iar colegii săi au fost martori ai acestui moment.” Acad. Răzvan Theodorescu a mai povestit despre perioada imediat următoare a lunii decembrie 1989, când Nicolae Stoicescu a fost numit ministru al cultelor din România, iar după aceea a fost trimis ambasador la Atena, „așa cum îi stătea bine unui credincios ortodox”.

Părintele profesor Florin Șer­bănescu, consilier patriarhal onorific - al cărui tată, Nicolae Șer­bă­nescu, a fost coautor cu Nicolae Stoicescu la cartea „Mircea cel Mare” -, a spus că Preafericitul Părinte Patriarh Daniel l-a apreciat în mod deosebit pe istoricul Nicolae Stoicescu. „A avut o capacitate mare de muncă și sinteză vulcanică, iar Biserica Ortodoxă Română îi datorează foarte mult lui Nicolae Stoicescu - vorbesc și în calitate de istoric bisericesc. Nu se poate scrie aproa­pe nici o istorie a unui așezământ bisericesc din oricare parte a pământului românesc fără a apela dintru început la aceste bibliografii ale istoricului Nicolae Stoicescu”, a spus părintele profesor Șerbă­nescu. Părintele a mai arătat contribuția savantului în vremea cât a fost ministru al cultelor, „când se căuta o cale pentru organizarea unui organism care să fie cu adevărat potrivit pentru cultele din România”. 

O experiență personală a avut-o părintele când era proaspăt inspector în Sectorul patrimoniului bisericesc al Arhiepiscopiei Bucu­reștilor și a fost chemat de ministrul Stoicescu, care l-a numit șef al Direcției Patrimoniu din minister, putând astfel să învețe de la el care este linia sănătoasă de valorificare a tezaurelor muzeale bisericești: „Voi trebuie să fiți muzeografi ai Bisericii, să organizați profesionist cole­c­­țiile muzeale bisericești și mă­năstirești!”. 

Fără compromisuri 

Președintele Asociației Foștilor Deținuți Politici, Octavian Bjoza, a vorbit despre perioada cea mai grea pe care a prins-o în temnițele și lagărele comuniste istoricul ­Nicolae Stoicescu, anii ‘50. Domnia sa a arătat că jertfa din acei ani demonstrează că în această țară au existat și oameni care nu au făcut compromisuri, care nu au fost lași, care și-au iubit țara până la sacrificiu. A vorbit și istoricul Radu Ciuceanu, care a rememorat mai multe evenimente la care a participat împreună cu savantul evocat.

Două momente emoționante au oferit Anca Țighiliu, profesor la Universitatea Ovidius din Constanța, și Daniela Bușe, foste ucenice ale marelui istoric, foste colege, pe atunci la început de drum, la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”. Amândouă au povestit despre metoda riguroasă a fostului lor magistru care le-a ajutat să devină ce sunt astăzi, istorici.

Întâlnirea s-a încheiat prin momentul de suflet susținut de doamna Lidia Popița-Stoicescu. Scriitoare, realizatoare de emisiuni la Radio TRINITAS, autoare a unor cărți de poezie și eseuri pe teme cultural-religioase, Lidia Popița-Stoicescu s-a ocupat cu hărnicie în acești 20 de ani și de reeditarea operei marelui istoric care i-a fost soț. Domnia sa a recitat câteva poeme din lirica închisorilor.