Istorii cu tâlc: Calea mântuirii

Odată, au venit câţiva fraţi la avva Pambo şi unul dintre ei l-a întrebat: „Avva, eu postesc din două în două zile şi după aceea mănânc doi pesmeţi. Oare, făcând aşa, îmi mântuiesc sufletul sau mă rătăcesc?“. Altul i-a zis: „Din lucrul meu cu mâinile scot doi bănuţi pe zi, din care păstrez puţin pentru mâncare şi restul dau de pomană. Oare, făcând aşa, mă mântuiesc sau mă pierd?“. Şi l-au mai întrebat ei multe, dar el nu le-a dat nici un răspuns. După patru zile, trebuiau să plece, iar clericii îi mângâiau zicându-le: „Nu fiţi supăraţi, fraţilor, Dumnezeu o să vă răsplătească. Aşa e obiceiul bătrânului, nu vorbeşte îndată, ci numai dacă Dumnezeu îi dă voie“. Aşadar, au intrat la bătrân şi i-au zis: „Avva, roagă-te pentru noi!“. El îi întreabă: „Vreţi să plecaţi?“. Ei zic: „Da“. Atunci el, luând asupră-şi faptele lor şi scriind pe pământ, a început să zică: „Pambo posteşte din două în două zile, oare aşa devine călugăr? Nu. Pambo lucrează de doi bănuţi, pe care-i dă de pomană, oare aşa devine călugăr? Nu“. Apoi le-a zis lor: „Frumoase fapte, dar de mântuit te mântuieşti dacă-ţi păzeşti conştiinţa pură faţă de aproapele tău“. Lor le-au plăcut aceste cuvinte şi au plecat fericiţi. (Pateric, ediţia Polirom, 2005)