Istorii cu tâlc: Călugărul şi filosoful

Cineva a povestit că nişte filosofi au voit să ispitească pe nişte monahi. Trecând cineva bine îmbrăcat i-au zis lui:

- Vino încoace! Iar acela supărându-se, i-a certat. Deci a trecut un alt călugăr şi i-au zis lui: - Tu, călugăre, răule bătrâne, vino încoace! Iar acela a venit şi l-au lovit filosofii peste obraz, iar el a întors şi pe celălalt. Aceia îndată s-au sculat şi i s-au închinat lui zicând: - Iată, acesta cu adevărat este călugăr. Şi punându-l între dânşii, îl întrebau: - Ce faceţi mai mult decât noi în pustie? Postiţi? Şi noi postim. Privegheaţi? Şi noi priveghem. Ce faceţi dar mai mult decât noi, şezând în pustie? Bătrânul le-a răspuns: - Noi nădăjduim spre darul lui Dumnezeu şi ne păzim mintea. Şi i-au zis aceia: - Noi aceasta n-o putem face. Şi folosindu-se l-au lăsat. (Cuvinte folositoare ale sfinţilor bătrâni cei fără de nume, Editura Doxologia, 2009)