Istorii cu tâlc: Cea mai mare virtute

Odată, patru sketioţi s-au dus la marele Pambo îmbrăcaţi în piei şi fiecare vorbind despre virtuţile tovarăşului său. Primul postea mult; al doilea era neagonisitor; al treilea câştigase multă dragoste; despre al patrulea ziceau că trăieşte de douăzeci şi doi de ani sub ascultare la un bătrân. Avva Pambo le-a răspuns: „Eu vă spun că virtutea acestuia din urmă este cea mai mare. Fiecare dintre voi şi-a dobândit virtutea prin voinţă proprie; acesta însă şi-a tăiat propria voinţă şi împlineşte voia altuia. Asemenea viteji, dacă vor păzi şascultareaţ până la sfârşitul vieţii, sunt martiri“. (Pateric, ediţia Polirom, 2005)