Istorii cu tâlc: Cea mai nobilă faptă

Un om avea trei feciori şi le-a împărţit toată averea în afară de un inel, pe care l-a rezervat pentru cel care va face fapta cea mai nobilă. Feciorii plecară. După câteva luni se întoarseră. Cel mai mare zise:

- Un negustor mi-a încredinţat o mare sumă de bani şi i-am restituit-o. - Cu aceasta ţi-ai îndeplinit numai datoria, zise tatăl. Al doilea zise: - Eu am scăpat de la înec un copil, periclitându-mi viaţa. Tatăl răspunse: - A fost bine şi erai îndreptăţit s-o faci. Al treilea zise: - Eu l-am găsit pe cel mai mare duşman al meu, dormind pe marginea unei prăpăstii şi l-am trezit ca nu cumva să cadă în prăpastie. Tatăl îi întinse inelul şi-i zise: - Tu ai făcut fapta cea mai nobilă, căci ai împlinit porunca cea mai grea: „Iubiţi pe duşmanii voştri“. (pr. Nicolae PURA, Pilde, Editura Galaxia Gutenberg, 2004)