Istorii cu tâlc: Cuvântul rău şi cuvântul bun

Povesteau despre avva Macarie Egipteanul că, odată, a urcat de la Sketis pe muntele Nitriei. Când s-a apropiat, i-a zis ucenicului său: „Mergi puţin înainte“. Mergând el înainte, s-a întâlnit cu un preot al grecilor, căruia îi strigă: „Demone, demone, unde alergi?“. Preotul s-a întors şi i-a dat o mamă de bătaie soră cu moartea, apoi a luat toiagul şi a fugit. Puţin mai încolo, avva Macarie îl întâlneşte alergând şi-i zice: „Să fii mântuit, să fii mântuit, om obosit“. Acela s-a mirat foarte tare, a venit la dânsul şi l-a întrebat: „Ce-ai văzut bun în mine, ca să-mi vorbeşti?“. Bătrânul îi zice: „Te-am văzut obosit şi nu ştii că te oboseşti degeaba“. Celălalt îi zice: „M-a străpuns până la lacrimi salutul tău, îndată mi-am dat seama că vii din partea lui Dumnezeu. Adineauri m-am întâlnit cu alt călugăr, care m-a batjocorit şi l-am bătut de l-am lăsat aproape mort“. Bătrânul a priceput că era ucenicul său. Preotul i-a îmbrăţişat picioarele şi i-a zis: „Nu te las să pleci, dacă nu mă faci călugăr“. Şi s-au dus împreună unde se afla ucenicul, l-au luat în spate şi l-au dus până la biserica de pe munte. Fraţii au rămas uimiţi văzând cu ei un preot păgân. L-au călugărit şi datorită lui mulţi păgâni au devenit creştini. De atunci, avva Macarie obişnuia să zică: „Un cuvânt rău îi face răi chiar şi pe cei buni, iar un cuvânt bun îi face buni chiar şi pe cei răi“. (Pateric, ediţia Polirom, 2005)