Istorii cu tâlc: Despre folosul spovedaniei sincere

Într-un spital zăcea pe un pat un om care se considera un bun creştin. El avea obiceiul să se spovedească şi cuminece foarte des. De la o vreme, nu mai voia să se mărturisească preotului. Bolnavul era tot mai palid şi mergea tot mai spre rău. Asistenta medicală a trimis după preot, care a venit şi a zis bolnavului:

- Spovedeşte-te, căci ceasul morţii se apropie.

Bolnavul a răspuns:

- Părinte, până acum am fost nesincer de câte ori m-am spovedit. Am tăinuit o mulţime de păcate şi acum mă chinui pe patul durerii.

Bolnavul s-a spovedit sincer, apoi s-a cuminecat şi s-a însănătoşit.

(Grigorie Comşa, O mie de pilde)