Istorii cu tâlc: Despre o vindecare de patima beţiei

Un bărbat se îmbăta adeseori, iar când îl certa soţia, îi spunea că bea pentru a-şi uita necazurile. Într-o zi, femeia şi copiii s-au dus la cârciumă şi au cerut băutură.

- Nu ţi-e ruşine să vii la cârciumă?, a zis bărbatul. - De ce să-mi fie ruşine că sunt unde e şi bărbatul meu, a spus femeia şi a început să bea. - Nu ţi-e ruşine să bei între oameni?, a întrebat iar bărbatul. - Vreau să-mi uit şi eu necazurile, răspunse femeia. Apoi a început să dea de băut şi copiilor. - Ce faci femeie? - Le dau şi lor să bea să uite că sunt flămânzi şi goi. Adânc mişcat, la auzul acestor cuvinte, bărbatul şi-a scos femeia şi copiii din cârciumă şi a renunţat pentru totdeauna la patima beţiei. (pr. Nicolae PURA, Pilde, Editura Galaxia Gutenberg, 2004)