Istorii cu tâlc: Despre purtarea de grijă a lui Dumnezeu

Un farmacist a fost trezit într-o noapte de un băiat, care i-a cerut o doctorie pentru mama sa grav bolnavă. Farmacistul în grabă mare şi din nebăgare de seamă i-a dat băiatului o sticlă cu o doctorie greşită. După plecarea băiatului, observă cu groază greşeala comisă. A alergat în stradă, a strigat în gura mare după băiat, dar acesta dispăruse. O nelinişte nespusă cuprinse pe bietul farmacist. Atunci împins de o forţă irezistibilă se aruncă în genunchi şi rugă pe Dumnezeu să-l scape de nenorocirea sa. Abia îşi termină rugăciunea şi la uşă se auzeau lovituri puternice. Deschizând uşa, intră băiatul de mai înainte, care îi spuse plângând că fugise spre casă, a căzut şi a spart sticla cu doctoria. Din ziua aceasta, farmacistul deveni cel mai bun creştin. (Grigorie Comşa, O mie de pilde)