Istorii cu tâlc: Despre puterea rugăciunii

Două comune, din cauza legii de expropriere, ajunseră în duşmănie fără seamăn. Chestiunea rămase mai mulţi ani nerezolvată, iar locuitorii comunelor se urau de moarte. Procesul ajunse iarăşi la dezbatere. Când delegaţii ambelor comune se adunaseră pentru a discuta chestiunea, un ţăran bătrân zise:

- Fraţilor, stăm în faţa unui lucru foarte însemnat. Strămoşii noştri toate lucrurile mari le începeau cu Dumnezeu. Aşa trebuie să facem şi noi. Daţi pălăriile jos şi să zicem „Tatăl Nostru“! Şi începu tare şi răspicat să zică rugăciunea şi, când ajunse la „şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri“, îşi ridică vocea şi mai mult şi îi privi pe cei ce se rugau cu el împreună. În clipa aceea amuţiră cu toţii şi nu voiau să mai continue. În sfârşit ziseră: - El are dreptate şi pace. Pace să fie între noi! Îşi dădură mâna frăţeşte, repede ajunseră la învoială şi se mai rugară încă o dată zicând „Tatăl Nostru“. (Grigorie Comşa, O mie de pilde)