Istorii cu tâlc: Dovada compătimirii

Pe un vapor, care mergea spre America, călătorea odată o familie foarte săracă: tatăl, mama şi patru copii mici. Nenorocirea a făcut ca pe drum tatăl, nădejdea familiei, să moară. Rămaşi fără sprijinul tatălui, mama şi copiii se zbăteau în mrejele mizeriei. Cei din jurul lor îi compătimeau, cu excepţia unuia, care tăcea şi se arăta indiferent. După puţin timp, văzând acesta feţele mirate ale celor ce se văicăreau compătimind, a băgat mâna în buzunar, a scos o hârtie de 100 de dolari, şi zis:

– Iată aici proba compătimirii mele pentru această familie. Şi, întorcându-se către ceilalţi tovarăşi de drum, a adăugat: – Dar, dumneavoastră, ce dovadă daţi? În felul acesta s-a adunat o sumă frumuşică pentru nenorocita familie. (Grigorie Comşa, O mie de pilde)