Istorii cu tâlc: Dumnezeu răsplăteşte osteneala

Un bătrân pustnic trebuia să-şi care de departe apa necesară. S-a întâmplat într-o zi că din cauza oboselii şi-a pierdut puterile şi a căzut la pământ.

- La ce să mă mai chinuiesc atâta cu căratul apei, îşi zise bătrânul, îmi voi muta coliba la marginea râului şi acolo voi locui în viitor. Pe când zicea acestea, a auzit deodată pe cineva venind după dânsul şi numărându-i paşii. - Cine eşti?, îi zise bătrânul. - Sunt îngerul trimis de Dumnezeu pentru a-ţi număra paşii şi a te răsplăti pentru osteneala ta. Bătrânul, întărit din nou, se sculă şi îşi mută coliba şi mai departe de apă. (Grigorie Comşa, O mie de pilde)