Istorii cu tâlc: Fericiţi cei ce plâng

Se spunea că, în tot timpul vieţii sale, când stătea jos şi lucra cu mâinile, avva Arsenie ţinea un petic de haină în sân, ca să-şi şteargă lacrimile ce-i picurau din ochi. Auzind avva Pimen că a adormit întru Domnul, a plâns, zicând: „Fericit eşti, avva Arsenie, că te-ai plâns în lumea aceasta. Cine nu se plânge pe sine aici, va plânge veşnic dincolo. Aşadar, ori de bună voie aici, ori de chinuri dincolo, nu se poate să nu plângem“. (Pateric, ediţia Polirom, 2005)