Istorii cu tâlc: Iisus, cel mai bun prieten al creştinului

Un tânăr bogat, dar destrăbălat, şi-a pierdut averea la cărţi, făcând chiar şi datorii. Nespus de iritat în urma pierderii, a început să înjure pe Dumnezeu şi să-L provoace, zicând:

- Mai fă-mi acum, Dumnezeule, vreun rău, dacă poţi. Abia a făcut încă câţiva paşi spre casă, şi a căzut, rupându-şi piciorul. În loc să-şi revină, a continuat cu batjocurile, zicând: - Dacă are plăcere să mă nimicească, să continue! Ajuns acasă, a fost cuprins de friguri. Un servitor, care-l auzise înjurând, a intrat la el şi i-a zis că un prieten bun vrea să-i vorbească. - Să intre, a zis bolnavul. Atunci servitorul a scos de la piept o cruce şi a întins-o, zicând: - Iată, stăpâne, acesta este cel mai bun prieten, acesta nu vă doreşte moartea, căci El a murit pe cruce şi pentru sufletul dumneavoastră. Stăpânul a luat crucea cu sufletul plin de părere de rău şi a simţit că o linişte dumnezeiască începe să-l stăpânească. - Doamne Iisuse Hristoase, zise stăpânul, tu eşti cel mai bun prieten al meu. Acesta a fost momentul revenirii lui la adevărata credinţă. (Grigorie COMŞA, O mie de pilde)