Istorii cu tâlc: Lacrimile pocăinţei

Un frate l-a întrebat pe avva Pimen: „Mă frământă gândurile rele: mă ţin departe de păcatele mele şi mă fac să fiu atent la neajunsurile fratelui meu“. Bătrânul îi povesteşte atunci despre avva Dioscoros, care, odată, stătea în chilie şi-şi plângea păcatele. În chilia de alături se afla un ucenic al său, care a venit şi, găsindu-l pe bătrân plângând, l-a întrebat: „De ce plângi, părinte?“. Bătrânul i-a răspuns: „Din pricina păcatelor mele“. Ucenicul i-a zis: „Dar nu ai păcate, părinte“. Bătrânul i-a răspuns: „Cu adevărat, fiule, dacă mi s-ar îngădui să-mi văd păcatele, n-ar fi de ajuns încă trei sau patru ca să mi le plângă“. (Pateric, ediţia Polirom, 2005)