Istorii cu tâlc: Poţi face milostenie cu bunurile aproapelui?

Un frate l-a întrebat pe avva Pimen: „Odată, la necaz, i-am cerut unui sfânt frate un lucru de care aveam nevoie şi el s-a milostivit de mine şi mi l-a dat. Dacă Dumnezeu mă va rândui şi pe mine, îl voi da de pomană altora sau mai bine îl voi înapoia celui ce mi l-a dat?“. Bătrânul zice: „E drept, înaintea lui Dumnezeu, să-i dai lucrul înapoi celui care ţi l-a dat, căci îi aparţine“. Fratele zice: „Dar dacă i-l duc şi el nu vrea să-l primească, ci-mi spune: «Mergi şi dă-l de pomană», eu ce să fac?“. Bătrânul îi răspunde: „Până atunci lucrul era al său, dar dacă ţi-l încredinţează cu dragă inimă, fără ca tu să i-l fi cerut, atunci îţi aparţine. Iar dacă va fi să ceri, fie de la vreun călugăr, fie de la vreun mirean, şi nu va vrea să primească înapoi lucrul cerut, acesta e tâlcul - dă-l de pomană în numele aceluia, cu învoirea lui“. (Pateric, ediţia Polirom, 2005)