Istorii cu tâlc: Prietenul adevărat

Un om avea trei prieteni: banii, soţia şi credinţa în Dumnezeu. Înainte de a închide ochii, i-a chemat pe toţi trei pentru a-şi lua rămas bun. Celui dintâi i-a zis:

- Prietene, mor, adio! Amicul i-a răspuns: - Adio prietene, am să-ţi aprind o lumânare spre odihna sufletului tău! Cel de-al doilea şi-a luat rămas bun făgăduindu-i că o să-l însoţească până la mormânt. În sfârşit a venit şi cel de al treilea. - Mor, adio, a şoptit muribundul. - Nu vorbi aşa zicându-mi adio, a răspuns prietenul. De tine nu o să mă despart niciodată: dacă trăieşti, o să trăiesc şi eu, dacă mori, o să te urmez. Omul a murit. Banii i-au dat o lumânare, soţia l-a însoţit până la groapă, dar credinţa în Dumnezeu l-a urmat şi după moarte. (Grigorie Comşa, O mie de pilde)