Istorii cu tâlc: Simbolul recunoştinţei

- Păcat, zise un băiat către tatăl său, că trandafirul după ce înfloreşte nu face şi un rod frumos, drept mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru că i-a dat timp frumos ca să înflorească. Zici că se numeşte floarea nevinovăţiei şi a bucuriei; dacă ar face rod, ar putea fi numit şi simbolul recunoştinţei.

Atunci răspunse tatăl: - Oare nu oferă el întreaga lui făptură pentru înfrumuseţarea naturii? Şi pentru rouă şi razele soarelui, care cad de sus asupra lui, nu îmbălsămează el aerul cu plăcuta sa mireasmă? Dragul meu copil, recunoştinţa cea mai delicată este şi cea mai frumoasă; şi apoi cum ar putea el, simbolul nevinovăţiei, să fie nerecunoscător. (Grigorie Comşa, O mie de pilde)