Istorii cu tâlc: Smerenia avvei Matoes

Odată, avva Matoes s-a dus de la Raito prin părţile magdolilor, împreună cu un frate. Episcopul locului l-a prins şi l-a făcut preot. La masă, episcopul i-a spus: „Iartă-mă, avva, ştiu că nu-ţi doreai acest lucru, dar am îndrăznit să-l fac, ca să fiu binecuvântat de tine“. Bătrânul i-a zis cu smerenie: „Sigur, nu-mi prea doream asta, dar cel mai mult mă întristează faptul că trebuie să mă despart de fratele care este cu mine. Nu pot face singur toate rugăciunile“. Episcopul îi zice: „Dacă ştii că-i vrednic, eu îl hirotonesc“. Avva Matoes răspunde: „Nu ştiu dacă-i vrednic, ştiu doar că este mai bun decât mine“. L-a hirotonit şi pe el. Dar amândoi au adormit întru Domnul fără să se fi apropiat de altar pentru împlinirea jertfei, căci bătrânul zicea: „Am încredere că Dumnezeu nu mă va judeca prea aspru fiindcă, deşi preot, nu fac euharistia, dar hirotonia este pentru cei neprihăniţi“. (Pateric, ediţia Polirom, 2005)