Istorii cu tâlc: Testul celor trei

În Grecia antică, Socrate (469-399 î.Hr.) era foarte mult lăudat pentru înţelepciunea lui.

Într-o zi, marele filozof s-a întâlnit întâmplător cu un cunoscut care i-a spus: „Socrate, ştii ce-am auzit tocmai acum despre unul dintre studenţii tăi?“ „Stai o clipă,“ replică Socrate. „Înainte să-mi spui, aş vrea să treci printr-un mic test, numit Testul celor trei.“ „Trei?“ „Aşa este,“ a continuat Socrate. „Înainte să-mi vorbeşti despre studentul meu, să stăm puţin şi să testăm ce ai de gând să-mi spui. Primul test este cel al adevărului. Eşti absolut sigur că ceea ce vrei să-mi spui este adevărat?“ „Nu,“ spuse omul. „De fapt doar am auzit despre el.“ „E-n regulă,“ zise Socrate. „Aşadar, în realitate, tu nu ştii dacă este adevărat sau nu. Acum, să încercăm testul al doilea, cel al binelui. Ceea ce vrei să-mi spui despre studentul meu este ceva de bine?“ „Nu, dimpotrivă…“ „Deci,“ a continuat Socrate, „vrei să-mi spui ceva rău despre el, cu toate că nu eşti sigur că este adevărat?“ Omul a dat din umeri, puţin stânjenit. Socrate a continuat. „Totuşi, mai poţi trece testul, pentru că există a treia probă - filtrul folosinţei. Ceea ce vrei să-mi spui despre studentul meu îmi este de folos?“ „Nu, nu chiar…“ „Ei bine,“ a conchis Socrate, „dacă ceea ce vrei să-mi spui nu ştii dacă este adevărat, nici de bine, nici măcar de folos, atunci de ce să-mi mai spui?