Istorii cu tâlc: Vedenia avvei Gheorghe

Avva Anastasie povestea despre avva Gheorghe Zăvorâtul:

Într-o noapte m-am sculat să bat toaca şi am auzit pe avva Gheorghe Zăvorâtul plângând. M-am dus la el şi l-am întrebat: – Ce ai avvo, de plângi? El nu mi-a răspuns. L-am întrebat din nou: – Spune-mi pricina! El, suspinând, mi-a spus: – Cum să nu plâng dacă Stăpânul nostru nu mai vrea să se împace cu noi? Mi se părea, fiule, că stăteam în faţa unui tron înalt. În jurul tronului erau nenumăraţi oameni care-l rugau pe cel care stătea pe tron pentru un anumit lucru. El însă era neînduplecat. Apoi, s-a apropiat de el o femeie îmbrăcată în porfiră. A căzut în genunchi înaintea tronului şi a spus: – Milostiveşte-te, cel puţin, pentru mine! El a rămas tot neînduplecat. Pentru asta plâng şi mă tângui, temându-mă de cele ce se vor întâmpla. Când mi-a spus acestea, era într-o joi. În ziua următoare, vineri, pe la ora trei după-amiaza, a fost un cutremur mare care a dărâmat oraşele de la ţărmul Mării Feniciei. (după Ioan Evcrata, Limonariu)