„Iubirea de vrăjmași ne face milostivi ca Dumnezeu”

În Duminica a 19-a după Rusalii, 2 octombrie 2022, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un cuvânt de învățătură în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Reședința Patriarhală. Preafericirea Sa a subliniat că pasajul evanghelic rânduit, de la Luca 6, 31-36, ce relatează cuvintele Mântuitorului despre iubirea vrăjmașilor, rostite în cadrul Predicii de pe munte, ne arată în esență că „iubirea de vrăjmași ne face milostivi ca Dumnezeu”.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat că Mântuitorul Iisus Hristos schimbă mentalitatea Vechiului Testament cu o poruncă nouă, a iubirii față de vrăjmași: „În Vechiul Testament exista o mentalitate populară inspirată din unele texte, Psalmii 136 și 138, care făceau să circule în popor îndemnul de a iubi pe aproapele și a urî pe vrăjmași. Domnul Iisus Hristos aduce o schimbare de atitudine radicală. În locul urii aduce o lege nouă, și anume legea iubirii față de vrăjmași. Prin aceasta, Mântuitorul Iisus Hristos întrece pe toți legislatorii lumii, pentru că nici unul nu a poruncit «să iubești pe vrăjmașii tăi». Mântuitorul aduce legea aceasta, care pare oarecum nefirească. Pare nefiresc pentru că firescul pe care îl considerăm noi în mod obișnuit nu mai este natura umană creată după chipul lui Dumnezeu, ci este natura umană robită de păcatul egoismului. Păcatul a făcut ca natura umană creată de Dumnezeu să cadă de la starea harică în care se afla și să se amestece binele cu răul în viața omului. De aceea, omul face bine celui ce îi face bine, dar nu-i face bine celui care se comportă cu vrăjmășie, ură și violență față de el. Când Mântuitorul spune: «Iubiți pe vrăjmașii voștri și faceți bine și dați cu împrumut fără să nădăjduiți nimic în schimb, iar răsplata voastră va fi multă și veți fi fiii Celui Prea­înalt» (Luca 6, 35), arată că omul este chemat la înfiere, la ridicarea din starea naturii căzute în păcat, a naturii egoiste și posesive, la starea de fiu liber duhovnicește de egoism și plin de harul lui Dumnezeu, fiu al lui Dumnezeu după har”.

În continuare, Preafericirea Sa a arătat că Biserica ne îndeamnă să ne rugăm nu pentru pedepsirea vrăjmașilor sau pentru distrugerea lor, ci pentru schimbarea lor în bine sau îndreptarea lor. „Omul are nevoie de a aduna prin rugăciune în sufletul său iubirea lui Hristos milostivă și iertătoare. Nu putem împlini Evanghelia lui Hristos fără ajutorul Lui, mai ales în privința acestei porunci de a iubi pe vrăj­mași. În mod practic, înseamnă că iubirea față de vrăjmași începe cu rugăciunea pentru ei, și anume pentru schimbarea lor în bine și pentru iertarea lor, nu pentru distrugerea și pedepsirea lor. Biserica are rugăciuni pentru vrăjmași în care nu cere pedepsirea lor, ci rugăciuni care conțin cerere de schim­bare, de îndreptare a acestora, de convertire a lor de la răutate la bunătate. (...) Iubirea de vrăj­mași începe cu rugăciunea pentru ei. Acesta este primul pas. Să-i pomenim în rugăciune și să cerem îndreptarea lor, îmbună­tățirea modului lor de a gândi și de a făptui. Nu întotdeauna schimbarea aceasta se produce imediat, de aceea trebuie multă răbdare și multă speranță”, a reliefat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Întâistătătorul Bisericii noastre a mai spus că răutatea altora memorată în sufletul nostru devine cu timpul o boală a sufletului, care nu iartă și nu uită răutatea vrăjmașilor, devenind o povară: „Dacă răutatea pe care a produs-o vrăjmașul în sufletul unui om prin jignire, lovire, păgubire sau prin orice altă formă de manifestare a urii, violenței și răutății este memorată cognitiv și afectiv în sufletul omului, ea devine o boală a sufletului. Răutatea vrăjmașilor memorată permanent în sufletul omului devine o legătură, o povară, o otravă pentru suflet. De aceea, sufletul care ține minte răutatea vrăjmașilor se îmbolnăvește. Dacă iartă și uită răutatea acestora, el devine un suflet liber și sănătos. Iertarea nu este doar un aspect juridic, ci este un aspect de vindecare a sufletului rănit. Sufletul otrăvit de răutatea pe care o înmagazinăm în noi devine prin iertare și uitare suflet liber și sănătos. Deci, această poruncă a iertării și a iubirii față de vrăjmași nu este doar o atitudine morală pozitivă, ci este și o stare de sănătate a sufletului. De aceea, Mântuitorul Iisus Hristos este vindecător. Cuvântul «mântuitor» în limbile ebraică și latină înseamnă și «vindecător», «eliberator». Greșelile rănesc sufletul, iar iertarea îi aduce vindecare. Iubirea de vrăjmași pe care ne-o cere Mântuitorul Iisus Hristos este o stare de început de vindecare a sufletului rănit de răutatea altora. Ca atare, ea nu este doar un act de morală socială, ci și un act de sănătate a sufletului”.

La final, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a precizat că „dacă nu se răspunde la răutate cu răutate, ci cu bunătate, se limitează răul din lume, se schimbă relațiile între oameni. Dacă încetează ura, vrajba și răzbunarea, atunci este pace în suflet, în familie și în societate. Dacă la răutate se răspunde cu răutate și la violență cu violență, toate relațiile între oameni se deteriorează și adesea duc la distrugere reciprocă. Evanghelia de astăzi arată că această poruncă a Mântuitorului Iisus Hristos este o poruncă a însănătoșirii sufletului și a relațiilor dintre oameni, încât iubirea lui Hristos este iubire smerită și milostivă, iar omul care ajunge la sfințenie și biruiește starea de egoism și de răzbunare este omul care se află asemănător cu Dumnezeu Cel bun, milostiv și sfânt”.